Reducerea riscului de apariţie a problemelor hardware sau software se poate face prin control sistematic şi periodic, al hardware-ului şi software-ului pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare.

Reducerea timpului de nefuncţionare al calculatorului şi a costului reparaţiilor.

Asiguraţi-vă că partea hardware operează corespunzător.

Verificaţi starea componentelor, în funcţie de condiţiile de mediu.

Creaţi un program de întreţinere hardware (stabiliţi acest program împreună cu utilizatorii acestor echipamente, încercaţi să respectaţi acest program pentru buna funcţionare a echipamentelor).

Reducerea timpilor de nefolosire a calculatorului

Curăţarea la timp de praf poate reduce timpul de nefuncţionare al calculatorului de la câteva săptămâni (timpul în care am avea bani să investim într-o piesă nouă, precum placa de bază sau placa video) la câteva ore necesare curăţării unui calculator.

Reducerea costurilor de reparaţii (dacă din neglijenţă se arde o placă de bază, sau din cauza răcirii defectuoase se arde un procesor – observaţi preţurile lor).

Reducerea pierderilor de productivitate a lucrătorilor.

Se verifica problemele evidente (cabluri externe necuplate sau cuplate necorespunzator).

Cuplă de alimentare.

Întrerupătorul de pe sursă se află în poziţia oprit.

Pini îndoiţi din cauza manipulării incorecte.

Verificaţi periodic dacă driverele instalate funcţionează corect. Starea lor se poate verifica mai întâi în Device Manger. Dacă aici nu sunt semnalate probleme puteţi folosi programele de diagnostic propuse de producător.

Verificaţi dacă calculatorul are instalate ultimele update-uri prin accesare paginilor producătorilor de hardware sau prin folosirea opţiunii Microsoft Update (în cazul sistemelor de operare Microsoft).

Evitarea şocurilor mecanice.În acest scop se pot folosi o geantă de transport atunci când luăm calculatorul portabil în diverse călătorii. În cazul calculatoarelor desktop se recomandă transportarea lor în cutia furnizată la cumpărare. Se recomandă să nu se folosească calculatorul portabil în timpul deplasării pe teren accidentat. Este indicat ca în cazul unei astfel de deplasări calculatorul portabil să fie închis, sau setat pe un mod de aşteptare.

Nu obturaţi locaşurile de aerisire, când lucraţi. Încercaţi să aşezaţi laptopul pe o suprafaţă plană, pentru o mai bună aerisire. Se recomandă să nu transportaţi sau să ridicaţi calculatorul portabil ţinându-l doar de ecran. Nu folosiţi laptopul în condiţii vitrege.

După transport, când există diferenţe de temperatură aşteptaţi câteva minute până la punerea în funcţiune.

Pentru a nu pierde date în timp ce lucraţi la un calculator portabil nu utilizaţi, respectiv nu activaţi dispozitive ce pot întrerupe funcţionarea sistemului. Salvaţi datele în mod suplimentar pe un CD sau DVD sau alt dispozitiv de stocare.

Pentru protecţia datelor, în timp ce navigaţi pe internet sau folosiţi dispozitive externe folosiţi o soluţie de securitate (o suita de programe ce cuprinde antivirus, antispyware, firewall, etc.) pentru verificarea integrităţii acestora.

La calculatoarele desktop nu aşezaţi unitatea centrală în locuri ce nu permit ventilaţia.

O atenţie deosebită trebuie acordată ecranului. În acest sens reglaţi luminozitatea pentru a avea cea mai bună vizibilitate. Citiţi cu atenţie manualul de utilizare al calculatorului portabil referitor la folosirea modului de economisire a energie şi a setărilor referitoare la ecran.

Curăţarea carcasei calculatorului portabil se face cu ajutorul unei cârpe moi, înmuiată în apă curată sau soluţie de apă şi detergent slab. Nu folosiţi cârpa prea umedă, pentru a nu pătrunde apă în carcasa aparatului. Dacă nu dispuneţi de cârpe sau nu ştiţi dacă detergentul este slab, se pot folosi şerveţele speciale şi soluţie. Nu se recomandă folosirea soluţiilor abrazive, acestea ar putea distruge ecranul. Soluţiile nu se aplică direct pe ecran. Acestea se aplică pe cârpă sau şerveţel şi apoi se şterge ecranul.

Monitorul se curăţă cu o cârpă umezită în soluţie de apă şi detergent. Dacă soluţia nu este la îndemână se poate folosi şerveţele speciale ce au fost în prealabil stropite cu soluţie specială.

Dacă nu este folosit o perioadă îndelungată de timp se poate folosi o husă antistatică.

La modelele LCD cablu de alimentare poate să cadă dacă nu este bine fixat.

În lucru de zi cu zi folosim tastatura şi mouse-ul. Acestea trebuie curăţate periodic pentru că adună foarte uşor praf.

În lucru de zi cu zi folosim tastatura şi mouse-ul. Acestea trebuie curăţate periodic pentru că adună foarte uşor praf.

Mouse-ul se poate curăţa cu o cârpă umezită în soluţie de curăţat şi apoi ştergeţi zona murdară. Dacă vă tremură cursorul pe ecran înseamnă că a cumulat scamă în zona senzorului optic. Îndepărtaţi această scamă cu un beţişor de urechi.

Tastatura se poate murdări în multe feluri (mâncăm deasupra ei, o folosim cu mâinile murdare, etc.)

Dacă ajunge mizerie sub taste se recomandă scuturarea tastaturi. Dacă se murdăresc butoanele acestea se pot curăţa cu ajutorul unei cârpe înmuiată în soluţie slabă (apă cu detergent) sau cu soluţii. Dacă marginile tastelor sunt murdare atunci acestea se pot curăţa cu ajutorul unui beţişor special. Scoaterea tastelor poate duce la distrugerea clemelor de fixare.

Dacă scăpaţi tastatura cu fir de pe birou este posibil ca firul acesteia să se smulgă din conexiunea lui – tastatura ar deveni inutilizabila. Desfaceţi cu grijă tastatura şi reconectaţi cablul.

Imprimantele au multe componente mobile şi necesită un nivel mai ridicat de întreţinere fata de alte dispozitive electronice.

ATENŢIE: Aveţi grijă să scoateţi imprimanta din priza înainte de a începe orice tip de întreţinere.

Imprimantele matriceale au suprafeţe rotative ce ar trebui curăţate cu o cârpa umedă.

Mecanismul de manevrare a hârtiei pentru imprimante si scannere poate colecta particule de hârtie în timp. Curăţaţi zona respectivă cu o cârpă umedă sau cu aspiratorul de calculator.

Curăţaţi imprimanta laser cu un aspirator special (nu cu cel folosit acasă) daca scapă toner. Deconectaţi imprimanta laser, înainte de curăţare din cauza tensiunilor mari.

Tipul corect de hârtie ajută imprimanta să funcţioneze mai bine; de regulă se foloseşte hârtia de copiator; dacă folosiţi alt tip de hârtie asiguraţi-vă că imprimanta poate tipări de aceasta setând-o în mod corespunzător.

Tipurile de hârtie disponibile pot fi folosite în imprimantele cu cerneală şi laser.

Unele tipuri de hârtie, în special hârtia fotografică şi foliile transparente, au marcate faţa imprimabilă cu o săgeată pe ambalaj.

Producătorul va recomanda marca şi tipul de cerneală ce pot fi utilizate.

Sunt imprimante care pot folosi mai multe tipuri de cartuşe (cartuşe cu capacităţi diferite şi/sau funcţionalităţi diferite). Alegeţi-le pe cele mai convenabile.

Dacă aţi greşit tipul de cerneală utilizat, imprimanta ar putea să nu funcţioneze sau calitatea imprimării poate fi redusă.

Ar trebui sa evitaţi reumplerea cartuşului pentru ca acesta poate sa curgă.

Nu aşezaţi nimic greu pe scanner deoarece puteţi avaria carcasa sau componentele interne.

Asamblarea unui sistem de calcul trebuie efectuat cu mare atenţie la detalii. Datorită faptului că componentele sunt fabricate de numeroşi producători, în ciuda standardizărilor pot exista incompatibilităţi, însă există şi posibilitatea ca diferitele generaţii de componente să fie incompatibile deşii sunt de la acelaşi producător.

Având toate componentele conectate corespunzător se poate pornii sistemul de calcul.

Placa de bază a calculatoarelor conţine un cip special numit CMOS ce conţine un program special numit BIOS (Basic Imput/Output System). La pornirea (boot) calculatorului, acesta lansează un test de verificare a componentelor numit POST (Power On Self Test). Dacă anumite componente sunt defecte sau nu sunt conectate corespunzător, ele sunt detectate în această fază iar sistemul de calcul va semnala acest lucru prin emiterea unor semnale sonore (beep) şi eventual vizuale. Semnalele emise diferă în funcţie de producător, pentru identificarea corectă a acestora consultaţi documentaţia plăcii de bază. Dacă POST-ul nu detectează erori înseamnă că sistemul de calcul funcţionează.

BIOS-ul poate fi accesat apăsând în timpul POST-ului o tastă sau o combinaţie de taste, în funcţie de producător. Odată accesat programul se pot verifica date legate de funcţionarea sistemului de calcul, se pot modifica unele setări şi se pot seta drepturi de acces la sistem respectiv BIOS.

Atenţie la schimbările efectuate în BIOS, o modificare greşită a setărilor poate avea ca rezultat nefuncţionarea sistemului de calcul. Dacă nu se ştie exact care vor fi consecinţele unor schimbări efectuate, se va ieşi din program fără a salva modificările.

La început, hard-disk-ul este gol, deci tot spaţiul disponibil pe el este liber. Spaţiul de pe disc este împărţit în aşa-numite blocuri. Începând cu instalarea sistemului de operare, pe disc sunt create directoare si sunt copiate fişiere. Acestea încep sa ocupe în ordine blocurile de spaţiu liber, la rând, astfel încât se formează o zona compacta de spaţiu ocupat, urmata de zona rămasa libera.

Dar în timpul funcţionarii computerului, unele fişiere sunt modificate, si se modifică şi dimensiunile lor. Dacă dintr-un fişier se şterg unele date, fişierul rămâne mai mic, şi în spaţiul ocupat de el iniţial rămâne un loc "gol" prin eliberarea spaţiului care fusese ocupat de datele şterse. Acest loc "gol" este luat în evidenţă de către sistemul de fişiere, ca sa poată fi folosit la nevoie.

Practic, zona ocupata ajunge sa fie alcătuita din fragmente, deci spunem ca este fragmentată.

În acest fel, cu timpul, spaţiul ocupat si spaţiul liber de pe disc ajung sa fie tot mai fragmentate, blocuri ocupate alternând cu blocuri libere. Cu cât procentul de fragmentare este mai mare, cu atât sistemul de operare va lucra mai greu cu datele de pe disc, si mai ales cu fişierele mari. De aceea, din când în când se impune efectuarea operaţiei de defragmentare.
START->All programs->Accessories->System tools->Disk defragmenter

Defragmentarea constă în rearanjarea fişierelor si directoarelor pe disc, astfel încât ele sa nu mai fie fragmentate (deci sa ocupe un spaţiu compact pe disc), si între ele sa nu mai rămână blocuri goale, deci si zona de spaţiu liber sa fie compacta, continua.